Ștefan Petică

Ca și legenda Bacăului, am și eu legenda mea.

Ștefan Petică (n. 20 ianuarie 1877, Bucești, Județul Galați - d.17 octombrie 1904, Bucești) a fost întâiul poet simbolist declarat, cum spunea George Călinescu​

Provine dintr-o veche familie de țărani răzeși, având ca părinți pe Enache (Ianache) Petică și pe Catinca Petică.​

Studii: primare (în satul natal), gimnaziale (la Tecuci), liceale (la Brăila), unde își afirmă înclinația pentru literatură și o orientare politică social-democrată.​

În anii 1902-1904 a fost student la Facultatea de Litere și Filozofie, în timpul decanatului eminentului profesor Ioan Bogdan.​ 

Intelectual autodidact, poliglot, cu preocupări multidisciplinare umaniste în literatură (franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, de unde a efectuat traduceri), filozofie, sociologie, antropologie, astronomie, istoria artei, finalizate cu comentarii literare, articole, studii, note, recenzii pertinente și incisive. A efectuat documentare specializată, achiziționând cărți și publicații de la diverse edituri de marcă din România, Italia, Franța, Anglia și Germania.​

Și-a asigurat singur existența, practicând cu succes jurnalistica politică și literară, îndeplinind – între anii 1898-1904 – funcțiile de ziarist acreditat la "Capitala" (1898), prim redactor la "L'Echo de Roumanie. Journal Conservateur" (1902), secretar de redacție la "Literatorul" (1899) al lui Al. Macedonski, redactor la "România Jună" (1900) și "Economia națională".​